Glezna si mobilitatea,

cand sunt factorul limitator in performanta

Complexitate: Mediu | Durata: 12 minute

Genuflexiuni cu bara in spate sau in fata, fandarile, alergatul, sariturile sunt doar cateva exercitii care necesita in egala masura mobilitate si stabilitate pentru o buna functionare a corpului in timpul miscarii. Corpul uman functioneaza ca o unitate, iar cand lantul kinetic (o succesiune de articulatii care formeaza o unitate motorie complexa) are un segment care nu functioneaza corect, va influenta si articulatiile vecine, aceastea fiind nevoite sa preia functia segmentului respectiv.

Atunci cand stam in picioare, alergam, sarim sau facem genuflexiuni, punctul de contact cu solul este talpa, aceasta avand rolul de a stabiliza dinamic piciorul in miscare in timp ce glezna trebuie sa aiba un grad mai mare de mobilitate pentru buna functionare a corpului.

Vedem de multe ori sportivi care se accidenteaza din cauza imobilitatii la nivelul gleznei, in special in miscarea de flexie dorsala (momentul in care genuchiul se deplaseaza spre inainte in partea de jos a genuflexiunii).

In pozele urmatoare avem un exemplu clar de ce abilitatea gleznei de a face flexie (dorsiflexie) este importanta si cum ne poate modifica postura, utilizand un grad mai mare de flexie la nivelul altor articulatii.

Gradul redus de dorsiflexie influentează flexia bazinului (trunchiul se inclină spre inainte) lucru care face stabilizarea halterei deasupra capului mult mai dificila. Datorita trunchiului inclinat spre inainte este influentata flexia excesiva a umărului pentru a putea menține haltera deasupra mijlocului piciorului, zona unde corpul se află in echilibru (centru de greutate). Daca facem o comparatie intre cele doua poziții, observam ca atunci cand glezna ne permite efectuarea unui grad mai mare de flexie, pozitia trunchiului se modifica (o pozitie mai dreapta) lucru ce duce la o mai bună stabilizarea a greutații deasupra capului.

Pentru a verifica mobilitatea gleznei putem face un test, acesta consta in pozitionarea piciorului la o distanta potrivita fata de perete (vezi poza), apoi ducem genunchiul spre el: daca calcaiul se ridica de pe sol inainte sa atingem peretele inseamna ca avem mobilitatea scazuta la nivelul gleznei si trebuie lucrat in scopul imbunatatirii ei.

Pentru a evita aceste probleme voi demonstra 2 exercitii – pentru imbunatatirea mobilitatii gleznei si unul pentru stabilitatea piciorului.

1. Din pozitie de fandare asezam banda elastica in dreptul talusului (os situat la imbinarea tibiei cu oasele piciorului) pentru a-l trage inapoi, in timp ce cu bratul apasam greutatea pe genunchi pentru a impinge tibia spre inainte, asta fara a ridica calcaiul de pe disc – 2 serii a cate 30/35 secunde pe fiecare picior.

2. Din pozitie dreapta flexam un picior si mutam greutatea dintr-o parte in alta, lucru ce ajuta la izolarea voluntara a articulatiei in pozitia corecta si la tonifierea unor muschi in vederea corectarii pozitiei, evitand orice forma de pronatie sau supinatie a piciorului, astfel putem mentine pozitia boltei plantare (2 serii a cate 12 repetari pe fiecare picior).

Ca idee de final, atunci cand urmarim executia corecta a unui exercitiu, trebuie sa luam in considerare o multitudine de factori care contribuie la tehnica potrivita, pentru a aduce un plus performantei.